transigenți, -te, adj. (Livr.) Care cedează ușor, care face concesii și compromisuri; conciliant. – Din lat. transigens, -ntis, fr. transigeant.
adj. m., pl. transigénți; f. sg. transigéntă, pl. transigénte
rar Care face concesii; caracterizat prin admiterea compromisurilor. /<fr. transigens
adj. (Liv.) Care cedează ușor, care face concesii; conciliant, împăciuitor. [< transige].
adj. care cedează ușor, face concesii, compromisuri; conciliant. (< lat. transigens, după fr. transigeant)
s.f. (Livr.) Atitudine transigentă. – După fr. transigéance.
s. f., g.-d. art. transigénței
f. rar Caracter transigent. /<fr. transigéance
s.f. Dispoziția de a transige, de a ceda; împăciuire, cedare. [< fr. transigeance].
s. f. atitudine transigentă. (după fr. transigeance)