s.n. Faptul de a toca. – V. toca.
tocați, -te, adj. Tăiat foarte mărunt. – V. toca.
adj. mărunțit. (Ceapă ~.)
s. v. tocare.
s. v. aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, poartă, prag, risipire, ușă, zvâr-lire.
s. n.
s.m. – Indiană, țesătură de bumbac. Tc. tokat (Șeineanu, III, 123). Sec. XIX, înv.