tireghíe (-íi),
s.f. –
1. Drojdie,
tartru,
depunere,
scursură. –
2. Piatră,
mălură. –
3. Tartrat,
acid de
potasiu. –
4. Funingine. –
5. Apă de
ploaie care se
scurge cu
multă tulbureală. – Var.
(s)t(e)reg(h)ie, (s)tirigie, st(e)revie, stirevie. Ngr. τρυγία „
drojdie” (Scriban; Gáldi 262), cf. bg.
trigija „
piatră”. Var. cu
v sînt înv. și
reproduc pronunțarea lui γ ngr.
Celelalte ipoteze sînt improbabile: din lat.
*stilligĭa (Cihac, I, 264; Koerting 9053;
împotrivă, Densusianu,
Rom., XXXIII, 286); din lat. *
stiliginea,
contaminare a lui
stilla cu
fuligineus (Giuglea,
Cercetări, 20; Tiktin;
Candrea), cf. ribagorz.
estellesin; de la
stiricidium (REW 8266).