s.f. 1. Supunere, ascultare. 2. Faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări. – Supus + suf. -enie.
s. (JUR.) cetățenie, (impr.) naționalitate. (~ unei persoane.)
s. v. ascultare, cumințenie, docilitate, supunere.