Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția strănut definiție dex
strănut
găsește rime pentru
strănut
Cuvinte apropiate:
strănut
(s.n.),
strănut
(adj.),
strănuta
STRĂNÚT,
strănuturi
,
s.n.
Strănutat
. – Din
strănuta
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia strănut
STRĂNÚT
s.
strănutare
,
strănutat
, (
rar
)
strănutătură
, (prin Munt. și Olt.)
străfig
, (prin Olt.)
străfigat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia strănut
strănút
s. n., pl.
strănúturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia strănut
STRĂNÚT ~uri
n.
Zgomot
spontan
(
răsunător
),
scurt
și
brusc
,
produs
de cineva,
când
strănută
. /v.
a
strănuta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia strănut
strănút, strănútă,
adj., s.m. și f. (înv. și pop.) (
cal
) cu o
pată
albă
pe
nas
sau pe
bot
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia strănut
strănút (-tă),
adj. – Cu o
pată
albă
pe
nas
sau pe
bot
. – Var.
stărnut, strenut.
Origine
incertă
. După Tiktin și
Candrea
, din
a
strănuta
„e
elimina
cu
zgomot
aerul
din plămîni pe
nas
și pe
gură
”,
dar
legătura
lor
semantică
nu este
clară
.
Ar
putea
fi
pus
în
legătură
cu sl.
sruna
„
căprior
”, cf. bg.
sărna
, sb.
srna
„
căprior
” (Densusianu,
GS,
I, 348 și
VII
, 279; Rosetti, II, 82);
deși
destul
de
greu
cu
got
.
stairno
› germ.
Stern
„
stea
” (Gamillscheg,
Rom
. Germ.,
II, 254; Pușcariu,
Lr.,
273). După Skok,
ZRPh.,
L, 272, cf. REW 8242N, din lat.
stella
, cu
infixul
r
, ca
bol
.
strela,
sp.
estrella
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia strănut
STRĂNUTÁ
,
strănút
, vb. I. Intranz. (
Despre
oameni
și unele
animale
) A
elimina
cu
zgomot
, pe
nas
sau pe
gură
,
aerul
din
plămâni
, printr-o
mișcare
bruscă
și
involuntară
a
mușchilor
expiratori
. ♢
Praf
de
strănutat
=
substanță
medicamentoasă
iritantă
care
provoacă
strănutul
. – Lat.
sternutare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia strănut
STRĂNUTÁ
vb. (pop.) a
străfiga
, (
reg
.) a
pârșni
, (prin
Ban
.) a
zdrăvăna
.
(E
răcit
și ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia strănut
strănutá
vb., ind. prez. 1 sg.
strănút
, 3 sg. și pl.
strănútă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia strănut
A STRĂNUTÁ strănút
intranz.
A
elimina
brusc
și cu
zgomot
, pe
nas
și pe
gură
,
aerul
din
plămâni
printr-o
contracție
involuntară
a
mușchilor
expiratori
. /<lat.
sternutare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia strănut
strănutá (-t, át),
vb. – A
elimina
cu
zgomot
aerul
din plămîni pe
nas
și pe
gură
. – Var.
stărnuta, strenuta
. Mr.
stărnut(are).
Lat.
sternūtāre
(Meyer,
Alb
.
St
.,
IV
, 120;
Pascu
, I, 161; REW 8250), cf. it.
starnutare
, (v. it.
stranutare
,
sicil.
stranutari
, friul.
stranudá
), prov., cat., sp.
estornudar
, fr.
éternuer.
Lipsește
în Trans. de V (
ALR,
I, 78). – Der.
strănut
(var.
strănutat
,
strănutătură
), s.f. (
acțiunea
de a
strănuta
,
zgomotul
produs
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia strănut
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK