s.f. Specific (2). – Din fr. spécificité.
s. specific, (rar) tipicitate, tipism. (~ artei.)
s. f., g.-d. art. specificității; pl. specificități
s.f. Caracterul a ceea ce este specific; particularitate caracteristică. [Cf. fr. spécificité].
s. f. caracter specific; notă distinctivă. (< fr. spécificité)