șomoltoc, ~oacă [At: CREANGĂ, GL. 431 / V: (reg) moștolog, șămul~, șimul~, șolmot~, ~mâldoc, ~Idoc, ~moșt~, ~mul~, șujmutuc, șumul~ sn / Pl: ~oci, ~oace / E: ns cf șomoiog, ghemotoc] 1-3 sn (Pop) Șomoiog (1-2, 5). 4 sn (Reg; îf șolmotoc) Bucată ruptă dintr-un cojoc. 5 sn (Reg; îaf) Fulg mare de zăpadă. 6-7 smf, a (Mun) (Om) mic de statură. 8-9 smf, a (Om) încet Si: bleg, moale.
ȘOMOLTÓC, șomolloace, s. n. (Și în forma șomultoc) Șomoiog. Șomultoc de busuioc. I. CR. IV 10. ♦ Cocoloș, ghemotoc. Cînd ouăle s-au roșit bine și sînt fierte îndeajuns, atunci se scol din bacan și se șterg cu un șumuiag (șomultoc) de buci. ȘEZ. VII 116. – Variante: șomultóc, șomîldóc (MACEDONSKI, O. I 82) s. n.