silicifieri, s.f. Proces natural de îmbogățire relativă în siliciu a unei roci, a unui lemn, a unei plante etc.; silicificare; p. ext. (concr.) porțiune silicifiată a unei roci, a unui lemn etc. [Pr.: -fi-e-] – Din siliciu. Cf. fr. silicification.
s. (MIN.) (rar) silicificare. (~ cuar-țului.)
s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. silicifiérii; pl. silicifiéri
s.f. Silicificare. [După fr. silicification].
s. f. 1. transformare a rocilor în minerale din grupa silicei (opal, calcedonie, cuarț etc.). 2. depozitare a siliciului în țesuturi. (după fr. silicification)