silicieri, s.f. Operație termochimică de îmbogățire superficială cu siliciu a unor piese de oțel sau de fontă, pentru a le face mai rezistente la coroziune; silicizare. [Pr.: -ci-e-] – Din siliciu.
s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. siliciérii; pl. siliciéri
s.f. (Tehn.) Tratament termo-chimic constând în difuzarea siliciului în stratul superficial al unor piese de oțel sau de fontă pentru a le face mai rezistente la coroziune. [Pron. -ci-e-. / < siliciu].
s. f. tratament termochimic constând în difuzarea siliciului în stratul superficial al unor piese de oțel sau de fontă pentru a le face mai rezistente la coroziune. (< siliciu)