sfetí (-tésc, -ít),
vb. –
1. A
lămuri, a
descoperi, a
clarifica. –
2. (Refl.) A se
întrezări, a se
întrevedea. – Var.
sfiti. Megl.
sfités, sfitiri „a
lumina”. Sl.
svĕtiti, svitĕti (Miklosich,
Lexicon, 830; Cihac, II, 337). – Der.
șfeșnic (var. înv.
sveș(t)nic), s.n. (
suport de
lumînări; Olt.,
ram), din sl.
svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 44);
sfeșnicar, s.m. (
copac rămuros);
sfetilnă, s.f. (înv., cînt
liturgic), din sl.
svĕtilĭna, trad. a gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin).