s.n. Etapă în evoluția atonalismului și dodecafoniei, care are drept element ordonator al lucrării muzicale seria de 12 sunete; muzică serială. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. sérialisme.
s. n. (sil. -ri-a-)
s.n. Tehnică de compoziție muzicală care folosește totalitatea celor 12 sunete cromatice, considerate ca având aceeași importanță. V. dodecafonism. [Pron. -ri-a-. / et. incertă].
s. n. (muz.) tehnică de compoziție care constă în utilizarea gamei de 12 semitonuri într-un sistem având drept element ordonator seria (8). (< fr. sérialisme)