s.n. Scuturare. – V. scutura.
scuturați, -te, adj. 1. Curățat de praf, de noroi, de zăpadă etc. 2. Despuiat de frunze, de flori; cu fructele căzute. – V. scutura.
adj. dereticat. (O casă ~.)
adj. v. curățel, îngrijit, spălat, spălățel.
adv. v. ritmat, sacadat, săltat, săltăreț, săltător.
s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducă-tură. 3. v. dereticare.
s. v. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat.
s. n.
adj., s.f. 1. (adj.; pop. și fam.; despre oameni) prezentabil; care este destul de educat, instruit, cizelat; scuturat, spălat, spălățel, curățel. 2. (s.f.; reg.) soi de struguri.