scutieri, s.m. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Tânăr nobil vasal care purta scutul (1) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său. 2. (Înv.) Ostaș, luptător (echipat cu scut). [Pr.: -ti-er] – Scut + suf. -ier (după fr. écuyer).
m. 1) (în evul mediu) Tânăr nobil care purta scutul și celelalte arme ale seniorului său. 2) înv. Ostaș înarmat cu scut. [Sil. -ti-er] /scut + suf. ~ier
, scutiéri, s.m. (înv.) 1. tânăr nobil vasal, care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului, seniorului sau ale domnitorului său, în țările feudale din apusul Europei. 2. ostaș, luptător (echipat cu scut). 3. cioclu.