s.n. Concepție filozofică inițiată la sfârșitul sec. XIX și manifestată prin afirmarea multilaterală a spiritului științific (și adesea prin absolutizarea rolului științei). [Pr.: sci-en-] – Din fr. scientisme.
m. Concepție care absolutizează rolul științei în dezvoltarea societății. [ Sil. sci-en-] /<fr. scietisme, it. scientismo
s.n. Concepție de esență pozitivistă care consideră știința concepută ca un ansamblu de cunoștințe exacte, singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii. ♦ Poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi dialectice, dar care nu au ajuns la un materialism consecvent. [Pron. sci-en-. / < fr. scientisme, cf. it. scientismo].
s.n. Doctrină și practică a unei secte creștine din Statele Unite ale Americii, fundată pentru a combate prin rugăciune orice rău fizic sau moral. [Pron. sci-en-. / cf. it. scientismo, engl. scientism].
s. n. 1. concepție filozofică pozitivistă care consideră că știința, concepută ca un ansamblu de cunoștințe „pozitive”, exacte, eliberată de orice implicații „metafizice”, este singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii; fetișizare a științei. 2. poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi avansate, dialectice. (< fr. scientisme)