definiția returnare definiție dex

, returnări, s.f. Acțiunea de a returna³; înapoiere. – V. returna³.

returnări, s.f. Acțiunea de a returna². – V. returna².

returnări, s.f. Acțiunea de a returna¹ și rezultatul ei. – V. returna¹.

s. v. reîntoarcere.

s. f., g.-d. art. returnării; pl. returnări

s.f. Acțiunea de a returna și rezultatul ei; înapoiere. [< returna].

returnéz, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Re¹- + turna².

returnéz, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

returnéz, vb. I. Tranz. A turna din nou un film. – Re¹- + turna².

retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Re¹- + turna¹.

retórn, vb. I. Tranz. A turna din nou o formă, o piesă. – Re¹- + turna¹.

returnéz, vb. I. Tranz. A trimite înapoi; a înapoia. – Din fr. retourner.

vb. 1. v. reîntoarce. 2. a retrimite. (I-a ~ pachetul primit.)

vb. v. da, înapoia, plăti, restitui.

vb. 1. v. reîntoarce. 2. a retrimite. (I-a ~ pachetul primit.)

vb. v. da, înapoia, plăti, restitui.

vb. (un film) ind. prez. 1 sg. returnéz, 3 sg. și pl. returneáză

vb. (un lichid) ind. prez. 1 sg. retórn, 3 sg. și pl. retoárnă

vb. (un film) ind. prez. 1 sg. returnéz, 3 sg. și pl. returneáză

vb. (un lichid) ind. prez. 1 sg. retórn, 3 sg. și pl. retoárnă

vb. I. tr. A trimite înapoi, îndărăt; a înapoia. [< fr. retourner].

vb. I. tr. A trimite înapoi, îndărăt; a înapoia. [< fr. retourner].

vb. tr. a turna din nou o formă, o piesă. (< re¹- + turna)

vb. tr. a trimite înapoi. (< fr. retourner)

vb. tr. a turna din nou un film. (< re¹- + turna)

vb. tr. a trimite înapoi. (< fr. retourner)

vb. tr. a turna din nou o formă, o piesă. (< re¹- + turna)

vb. tr. a turna din nou un film. (< re¹- + turna)