s. f. (sil. mf. -sti-), g.-d. art. restitutoárei; pl. restitutoáre
(rar) s. f., g.-d. art. restitutoárei; pl. restitutoáre
restitutori, -oare, s.m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.
s. m. (sil. mf. -sti-), pl. restitutóri
s.m. Cel care dă înapoi, restituie un lucru. // s.n. Aparat cu ajutorul căruia se obține restituția unui obiect sau a unei porțiuni din suprafața terestră pe bază de fotograme; fotorestitutor. [< lat. restitutor, cf. fr. restituteur].
(rar) s. m., pl. restitutóri