s. f. (sil. mf. -sti-), g.-d. art. restitutoárei; pl. restitutoáre
(rar) s. f., g.-d. art. restitutoárei; pl. restitutoáre
restitutori, -oare, s.m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.
s. m. (sil. mf. -sti-), pl. restitutóri
s.m. Cel care dă înapoi, restituie un lucru. // s.n. Aparat cu ajutorul căruia se obține restituția unui obiect sau a unei porțiuni din suprafața terestră pe bază de fotograme; fotorestitutor. [< lat. restitutor, cf. fr. restituteur].
(rar) s. m., pl. restitutóri
I. s. m. f. cel care restituie un lucru. II. s. n. aparat cu ajutorul căruia se obține restituția unui obiect sau a unei porțiuni din suprafața terestră pe bază de fotograme; fotorestitutor. (< fr. restituteur, it. restitutore)
restitutorii,adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.
(jur.) adj. m. (sil. mf. -sti-) [-riu pron. -riu], f. restitutórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. restitutórii
) jur. (despre acte) Prin care se cere o restituire. /<lat. restitutorius, fr. restitutoire
adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire].
[riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii
adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire)