regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.) 2. v. regulariza.
vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it regulare
vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].
regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.
adj. v. reglementar, regulamen-tar, regulat.