recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.
adj. 1. v. încăpățânat. 2. v. indisciplinat.
adj. m. (sil. -trant), pl. recalcitránți; f. sg. recalcitrántă, pl. recalcitránte
(~ți, ~te) Care se opune cu îndărătnicie; care nu se lasă convins; încăpățânat; îndărătnic; refractar. /<fr. récalcitrant
adj. Încăpățânat, îndărătnic, nesupus, refractar. [< fr. récalcitrant].
adj. încăpățânat, îndărătnic, nesupus; refractar. (< fr. récalcitrant)
recalcitranțe, s.f. Faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, nesupunere. – Din fr. récalcitrance.
s. v. indisciplină, încăpățî-nare, îndărătnicie, neascultare, nedis-ciplină, nesupunere.
s. f. (sil. -tran-), g.-d. art. recalcitránței; pl. recalcitránțe
f. Caracter recalcitrant; indisciplină; încăpățânare. /<fr. récalcitrance
s.f. Faptul de a fi recalcitrant; îndărătnicie, nesupunere; încăpățânare. [Cf. fr. récalcitrance].
s. f. faptul de a fi recalcitrant; încăpățânare, îndărătnicie. (< fr. récalcitrance)