, rebeliuni, s.f. Act de violență sau de amenințare gravă săvârșit față de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, în scopul de a împiedica îndeplinirea atribuțiilor sale; p. ext. răzvrătire, revoltă. [Pr.: -li-u-] – Din fr. rébellion, germ. Rebellion.
s. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalâc, (fig.) tul-burare.
s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. rebeliúnii; pl. rebeliúni
f. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; răzvrătire; revoltă; răscoală. [Sil. -li-u-] /<fr. rébellion, germ. Rebellion
s.f. Răzvrătire, revoltă. [Pl. -ni. / cf. fr. rébellion, germ. Rebellion, it. rebelione].
s. f. răzvrătire prin acte de violență și de amenințare cu forța față de organele de stat. (< fr. rébellion, germ. Rebellion)