punctări, s.f. Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. ♦ Indicarea cu punctatorul, pe suprafața unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. – V. puncta.
s. f. (sil. punc-), g.-d. art. punctării; pl. punctări
s.f. Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. [< puncta].