próor
s.n. –
1. Zori de
zi. –
2. Ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe. – Var.
prour, împroor, amproor, năprăor, amprour. Ngr. πρόωρος „
foarte devreme” (Bogrea,
Dacor., I, 266; Diculescu,
Elementele, 448;
Candrea). S-au
propus alte
explicații, care
par mai
puțin convingătoare: din lat.
per rōrem (Hasdeu 1108); de la
per și
roura (Spitzer,
RF, II, 284-87); din lat.
provǒlāre (Procopovici,
Dacor., V, 383-90; REW 6793c); de la un lat. *
priulus (
Pascu,
Arch. Rom., XXV, 197); din ngr. πενίορθρον „de
dimineață” (Diculescu,
Elemente, 448); din lat.
prō hōra (
Graur,
BL, III, 50).
Dacă der. pe care o
propunem este
exactă, nu-și au
loc explicațiile lui
Graur,
privitoare la
dezvoltarea o ›
oo, cf.
prooroc.