pers. 3 premérge, vb. III. Intranz. A fi, a se întâmpla înainte de...; a preceda. – Pre1- + merge.
vb. v. preceda.
≠ a (se) succeda
vb., ind. prez. 3 sg. premérge, 3 pl. premérg; part. premérs
intranz. A exista sau a avea loc înainte; a preceda în timp. /pre- + a merge
vb. III. intr. A fi, a se întâmpla înainte; a preceda. [P.i. premérg. / < pre- + merge].
vb. intr. a preceda. (< pre- + merge)