definiția predică definiție dex

predică

găsește rime pentru predică
Cuvinte apropiate: piedică, predia, predica, predicat, predică, preică

PRÉDICĂ,

predici, s.f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica.

PRÉDICĂ

s. v. cazanie.

prédică

s. f., g.-d. art. prédicii; pl. prédici

PRÉDI//CĂ ~ci

f. 1) Cuvântare rostită de un slujitor al cultului în biserică, la sfârșitul liturghiei, care conține îndrumări morale. 2) fig. Expunere cu conținut moralizator. [G.-D. predicii] /v. a predica

PRÉDICĂ

s.f. Cuvântare rostită de preot în biserică; propovedanie, cazanie; (p. ext.) orice expunere cu conținut moralizator. [< it. predica].

PRÉDICĂ

s. f. 1. cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic și cuprinzând învățături. 2. (peior.) expunere cu conținut moralizator; dojană. (< it. predica)

PREDICÁ

, prédic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ♢ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare.

PREDICÁ

vb. v. propovădui.

predicá

vb., ind. prez. 1 sg. prédic, 3 sg. și pl. prédică

A PREDICÁ prédic 1

. intranz. rel. A rosti o predică; a propovădui. ♢ ~ în deșert (sau în pustiu) a vorbi în zadar. 2. tranz. fig. (idei, concepții, învățături etc.) A propaga cu insistență. /<lat. praedicare

predicá (prédic, predicát),

vb. – A explica un text biblic. Lat. praedicare (sec. XIX). – Der. predică, s.f. (propovedanie, didahie), din ngr. πρέντιϰα ‹ it. predica; predicație, s.f. (predică), din lat. praedicatio, prin intermediul mag. prédikatió (sec. XVII); predicat, s.n., din fr. prédicat; predicator, s.m., din fr. prédicateur.

PREDICÁ

vb. I. intr. 1. A rosti o predică. ♦ tr. (Fig.) A sfătui, a recomanda cu insistență. 2. (Fil.) A atribui unui subiect o calitate sau un atribut. [P.i. prédic. / < lat. praedicare, cf. it. predicare].

PREDICÁ

vb. I. intr. 1. a rosti o predică. 2. (fil.) a atribui unui obiect o calitate sau un atribut. II. tr. a recomanda cu insistență; a propovădui. (< lat. praedicare)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar