s. v. mai.
, pránice, s.n. (reg.) obiect de lemn (în formă de ciocan sau lopățică) cu care se bate ceva (mai ales rufele, când se spală).
s.n. – Mai de bătut rufele. Rut. pranyk (Candrea). În Trans.
pránic, vb. I (reg.; despre rufe) a bate cu pranicul (v.) pentru a spăla; a bate, a lovi, a bătuci (cu pranicul).