panahide, s.f. (Înv. și pop.) Parastas (făcut după 40 de zile de la moartea cuiva). ♦ Parte a prohodului care se cântă la scoaterea mortului din casă. – Din sl. panahida.
f. înv. 1) Slujbă religioasă oficiată pentru pomenirea morților (la 40 de zile de la moarte); parastas. 2) Rugăciune cântată la scoaterea mortului din casă. /<sl. panahida
s.f. – Slujbă religioasă care se face la patruzeci de zile de la înmormîntare. Mgr. παννυχίδα „veghe” (Cihac, II, 681), cf. sl. panichida, sb. panahida (Vasmer, Gr., 109). Der. din ngr. πιναϰίδι „alfabet” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIV, 1037; Graur, BL, V, 72; cf. Gáldi, 207) e mai puțin probabilă. E dubletul lui panihidă, s.f. (înv., veghe).