ostropắț (-țuri),
s.n. – (Mold.)
Fel de mîncare din
carne de
pasăre sau de
vînat cu
sos picant cu
oțet și
usturoi. – Var. (Munt.)
ostropel. Comp. din sl.
ostro- „
picant,
înțepător”, cu bg., sb.
pečeno „
friptură”,
pentru comp., cf. bg.
ostrovrăh „
ascuțit la vîrf”,
ostroglav „cu
cap ascuțit” etc. Cf. Cihac, II, 232 (după Tiktin, din
ostrop ‹ sl.
ostru și sl.
drobu „
potroace”; după Scriban, din sl. *
ostropici).