ondulatoare, s.n. Aparat care înregistrează semnalele telegrafice prin deviația unui ac indicator. – Din fr. ondulateur.
ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor.
(unduitor) adj. m., pl. ondulatóri; f. sg. și pl. ondulatoáre
s. n., pl. ondulatoáre
n. 1) Aparat pentru recepționarea semnalelor telegrafice și înregistrarea lor pe o bandă de hârtie (sub formă de linie ondulată). 2) Instrument (electric) cu ajutorul căruia se ondulează părul; drot. /<fr. ondulateur
1) Care ondulează; care se leagănă ca undele. 2) Care este caracteristic undelor sau valurilor; cu proprietăți de unde sau de valuri. /a (se) ondula + suf. ~tor
s.n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. [< fr. ondulateur].
I. adj. care se leagănă ca valurile. II. s. n. aparat pentru înregistrarea semnalelor telegrafice prin deviația unui ac indicator. (< fr. ondulateur)
adj. v. ondulator2.