múșiță (múșițe),
s.f. –
1. (Înv.)
Țînțar,
muscă mică. –
2. Ouă de
muscă. – Mr.
múșiță, megl.
mușiță. Sl.
myšĭca (Miklosich,
Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 206), cf. bg., sb., cr.
mušica (Conev 52). – Var.
mușină, s.f. (
țînțar;
ouă de
muscă), prin
încrucișare cu
mușină, mișină, s.f. (
furnicare,
mișunare).