definiția moț definiție dex

moț

găsește rime pentru moț
Cuvinte apropiate: boț, coț, hoț, maț, mâț, moa, moc, mod, mog, moi, mol, mol, mom, mon, mop, mor, moș, mot, moț (fundă, bigudiu), moț (smoc, vârf), moț (persoană), moța, mov, soț

MOȚ2, MOÁȚĂ,

moți, moațe, s.m. și f. Român din Munții Apuseni; moțogan. – Cf. moț1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia moț

MOȚ1

, moțuri, s.n. 1. Șuviță de păr (mai lung și mai des) din frunte sau din creștetul capului (la oameni și la animale). ♢ Expr. (Fam.) (A fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav. A spune lucrurile cu moț = a exagera, a înflori ceva. Moț și el = se spune când cineva intervine (nechemat) într-o discuție. A lua (pe cineva) de moț = a trage de păr. ♦ Șuviță de păr legată cu o panglică; p. ext. panglica cu care se leagă această șuviță. ♦ (Mai ales la pl., în forma moațe) Șuviță de păr răsucită pe un șiret, o hârtie, o cârpă etc. pentru a se încreți; p. ext. șiret, cârpă, hârtie etc. folosită în acest scop; bigudiu. 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3. Panaș, ciucure confecționat din diferite materiale, care se atârnă la fes, scufie, căciuliță etc. 4. Pielea roșie-albăstruie de pe capul curcanului, care atârnă în jos; creastă. ♢ Compus: moțul-curcanului = a) plantă erbacee mare cu flori roșii, roz sau albe în formă de spice care atârnă în jos (Polygonum orientale); b) plantă erbacee cu flori roșii, mici, așezate în spice lungi, care atârnă ca o coadă (Amaranthus caudatus). 5. Nume dat unor inflorescențe. 6. (Reg.) Plantă acvatică cu flori verzui, unite în spic, care ies la suprafața apei (Potamogeton perfoliatus). 7. Partea superioară, ascuțită, prelungită sau bulbucată, a unor lucruri; vârf. [Pl. și: moațe.] – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia moț

MOȚ1

, moțuri, s.n. 1. Șuviță de păr (mai lung și mai des) din frunte sau din creștetul capului (la oameni și la animale). ♢ Expr. (Fam.) (A fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav. A spune lucrurile cu moț = a exagera, a înflori ceva. Moț și el = se spune când cineva intervine (nechemat) într-o discuție. A lua (pe cineva) de moț = a trage de păr. ♦ Șuviță de păr legată cu o panglică; p. ext. panglica cu care se leagă această șuviță. ♦ (Mai ales la pl., în forma moațe) Șuviță de păr răsucită pe un șiret, o hârtie, o cârpă etc. pentru a se încreți; p. ext. șiret, cârpă, hârtie etc. folosită în acest scop; bigudiu. 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3. Panaș, ciucure confecționat din diferite materiale, care se atârnă la fes, scufie, căciuliță etc. 4. Pielea roșie-albăstruie de pe capul curcanului, care atârnă în jos; creastă. ♢ Compus: moțul-curcanului = a) plantă erbacee mare cu flori roșii, roz sau albe în formă de spice care atârnă în jos (Polygonum orientale); b) plantă erbacee cu flori roșii, mici, așezate în spice lungi, care atârnă ca o coadă (Amaranthus caudatus). 5. Nume dat unor inflorescențe. 6. (Reg.) Plantă acvatică cu flori verzui, unite în spic, care ies la suprafața apei (Potamogeton perfoliatus). 7. Partea superioară, ascuțită, prelungită sau bulbucată, a unor lucruri; vârf. [Pl. și: moațe.] – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia moț

MOȚ1

, moțuri, s.n. 1. Șuviță de păr (mai lung și mai des) din frunte sau din creștetul capului (la oameni și la animale). ♢ Expr. (Fam.) (A fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav. A spune lucrurile cu moț = a exagera, a înflori ceva. Moț și el = se spune când cineva intervine (nechemat) într-o discuție. A lua (pe cineva) de moț = a trage de păr. ♦ Șuviță de păr legată cu o panglică; p. ext. panglica cu care se leagă această șuviță. ♦ (Mai ales la pl., în forma moațe) Șuviță de păr răsucită pe un șiret, o hârtie, o cârpă etc. pentru a se încreți; p. ext. șiret, cârpă, hârtie etc. folosită în acest scop; bigudiu. 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3. Panaș, ciucure confecționat din diferite materiale, care se atârnă la fes, scufie, căciuliță etc. 4. Pielea roșie-albăstruie de pe capul curcanului, care atârnă în jos; creastă. ♢ Compus: moțul-curcanului = a) plantă erbacee mare cu flori roșii, roz sau albe în formă de spice care atârnă în jos (Polygonum orientale); b) plantă erbacee cu flori roșii, mici, așezate în spice lungi, care atârnă ca o coadă (Amaranthus caudatus). 5. Nume dat unor inflorescențe. 6. (Reg.) Plantă acvatică cu flori verzui, unite în spic, care ies la suprafața apei (Potamogeton perfoliatus). 7. Partea superioară, ascuțită, prelungită sau bulbucată, a unor lucruri; vârf. [Pl. și: moațe.] – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia moț

MOȚ2, MOÁȚĂ,

moți, moațe, s.m. și f. Român din Munții Apuseni; moțogan. – Cf. moț1.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia moț

MOȚ

s. (reg.) moțogan. (~ din Apuseni.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia moț

MOȚ

s. v. inflorescență, matcă, matiță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia moț

MOȚ

s. 1. (reg.) moțoc, moțochină, (Transilv., Mold. și Bucov.) cucui, (prin vestul Transilv.) pup, (prin Transilv. și Ban.) pupui, (Mold.) țuluc. (~ de pene, de păr.) 2. (BOT.) moțul-curcanului = a) (Polygonum orientale) = (reg.) creasta-cocoșului, nasul-curcanului; b) (Amaranthus angustifolius) știr.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia moț

MOȚ

s. (reg.) moțogan. (~ din Apuseni.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia moț

MOȚ

s. v. inflorescență, matcă, matiță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia moț

MOȚ

s. 1. (reg.) moțoc, moțochină, (Transilv., Mold. și Bucov.) cucui, (prin vestul Transilv.) pup, (prin Transilv. și Ban.) pupui, (Mold.) țuluc. (~ de pene, de păr.) 2. (BOT.) moțul-curcanului = a) (Polygonum orientale) = (reg.) creasta-cocoșului, nasul-curcanului; b) (Amaranthus angustifolius) știr.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia moț

MOȚ

s. 1. (reg.) moțoc, moțochină, (Transilv., Mold. și Bucov.) cucui, (prin vestul Transilv.) pup, (prin Transilv. și Ban.) pupui, (Mold.) țuluc. (~ de pene, de păr.) 2. (BOT.) moțul-curcanului = a) (Polygonum orientale) = (reg.) creasta-cocoșului, nasul-curcanului; b) (Amaranthus angustifolius) știr.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia moț

moț

(fundă în cap, bigudiu rudimentar) s. n., pl. moáțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia moț

moț

(persoană) s. m., pl. moți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia moț

moț

(fundă în cap, bigudiu rudimentar) s. n., pl. moáțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia moț

moț

(șuviță de păr, smoc de pene, ciucure, vârf) s. n., pl. móțuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia moț

moț

(persoană) s. m., pl. moți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia moț

moț

(fundă în cap, bigudiu rudimentar) s. n., pl. moáțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia moț

moț

(șuviță de păr, smoc de pene, ciucure, vârf) s. n., pl. móțuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia moț

MOȚ1 móțuri

n. 1) Smoc de fire din frunte sau din creștetul capului. ♢ A lua (sau a apuca) de ~ pe cineva a trage de păr pe cineva; a părui. 2) Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3) Pielea roșie de pe capul curcanului care atârnă ca un ciucure. ♢ ~ul curcanului plantă erbacee ornamentală cu flori purpurii, grupate în spice lungi. 4) Ciucure confecționat din diferite materiale, care se atârnă la căciulițe, bonete, fesuri etc. 5) Parte proeminentă (ascuțită) a unui lucru. /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia moț

MOȚ2 moáțe

n. 1) Tub special (din hârtie sau din metal) în jurul căruia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula; bigudiu. 2) Șuviță răsucită în acest fel. /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia moț

MOȚ1 móțuri

n. 1) Smoc de fire din frunte sau din creștetul capului. ♢ A lua (sau a apuca) de ~ pe cineva a trage de păr pe cineva; a părui. 2) Smoc de pene de pe capul unor păsări. 3) Pielea roșie de pe capul curcanului care atârnă ca un ciucure. ♢ ~ul curcanului plantă erbacee ornamentală cu flori purpurii, grupate în spice lungi. 4) Ciucure confecționat din diferite materiale, care se atârnă la căciulițe, bonete, fesuri etc. 5) Parte proeminentă (ascuțită) a unui lucru. /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia moț

MOȚ2 moáțe

n. 1) Tub special (din hârtie sau din metal) în jurul căruia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula; bigudiu. 2) Șuviță răsucită în acest fel. /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia moț

MOȚ3 ~i

m. Nume dat românilor din Munții Apuseni. /cf. moț
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia moț

MOȚ2 moáțe

n. 1) Tub special (din hârtie sau din metal) în jurul căruia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula; bigudiu. 2) Șuviță răsucită în acest fel. /Orig. nec.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia moț

MOȚ3 ~i

m. Nume dat românilor din Munții Apuseni. /cf. moț
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia moț

moț (moáțe),

s.n. – Vîrf, smoc, panaș. – Var. (pl.) moțuri. Creație expresivă, pusă în legătură cu mot-, ca boț față de bot. Intenția expresivă pare să fie cea de „obiect care se balansează”, cf. moțăi, bîț, fîț. I s-a atribuit o origine dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32), sau din sl. motŭ „smoc” (Tiktin; Byck-Graur; după această ipoteză, ț s-ar explica prin pl. moți, care nu apare). Der. moța, vb. (a da formă de vîrf); moțat, adj. (cu moț; încrezut, fudul); moțoc, s.n. (vîrf, conci, nod de păr); moțochină, s.f. (vîrf; nod; umflătură, tumoare); moțăi, vb. (a da din cap, a mișca din cap; a dormita), a cărui relație cu moț apare evident (Tiktin; Candrea); moțăială, s.f. (dormitare, balansare; toropeală, somnolență); moțăilă, s.m. (somnoros); moțăitură, s.f. (picoteală); muțuțui, s.m. (Banat, creștet, vîrf); muțuțuiat, adj. (Banat, clonțos, țuguiat). – Din rom. provine bg. moc (Capidan, Raporturile, 227). – Cf. mot-.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia moț

moț (moáțe),

s.n. – Vîrf, smoc, panaș. – Var. (pl.) moțuri. Creație expresivă, pusă în legătură cu mot-, ca boț față de bot. Intenția expresivă pare să fie cea de „obiect care se balansează”, cf. moțăi, bîț, fîț. I s-a atribuit o origine dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32), sau din sl. motŭ „smoc” (Tiktin; Byck-Graur; după această ipoteză, ț s-ar explica prin pl. moți, care nu apare). Der. moța, vb. (a da formă de vîrf); moțat, adj. (cu moț; încrezut, fudul); moțoc, s.n. (vîrf, conci, nod de păr); moțochină, s.f. (vîrf; nod; umflătură, tumoare); moțăi, vb. (a da din cap, a mișca din cap; a dormita), a cărui relație cu moț apare evident (Tiktin; Candrea); moțăială, s.f. (dormitare, balansare; toropeală, somnolență); moțăilă, s.m. (somnoros); moțăitură, s.f. (picoteală); muțuțui, s.m. (Banat, creștet, vîrf); muțuțuiat, adj. (Banat, clonțos, țuguiat). – Din rom. provine bg. moc (Capidan, Raporturile, 227). – Cf. mot-.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia moț

moț (moáțe),

s.n. – Vîrf, smoc, panaș. – Var. (pl.) moțuri. Creație expresivă, pusă în legătură cu mot-, ca boț față de bot. Intenția expresivă pare să fie cea de „obiect care se balansează”, cf. moțăi, bîț, fîț. I s-a atribuit o origine dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32), sau din sl. motŭ „smoc” (Tiktin; Byck-Graur; după această ipoteză, ț s-ar explica prin pl. moți, care nu apare). Der. moța, vb. (a da formă de vîrf); moțat, adj. (cu moț; încrezut, fudul); moțoc, s.n. (vîrf, conci, nod de păr); moțochină, s.f. (vîrf; nod; umflătură, tumoare); moțăi, vb. (a da din cap, a mișca din cap; a dormita), a cărui relație cu moț apare evident (Tiktin; Candrea); moțăială, s.f. (dormitare, balansare; toropeală, somnolență); moțăilă, s.m. (somnoros); moțăitură, s.f. (picoteală); muțuțui, s.m. (Banat, creștet, vîrf); muțuțuiat, adj. (Banat, clonțos, țuguiat). – Din rom. provine bg. moc (Capidan, Raporturile, 227). – Cf. mot-.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia moț

a fi mai cu moț

expr. a fi lăudăros / înfumurat.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia moț

cu moț în frunte

expr. (iron.) grozav, nemaipomenit; superior.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia moț

MOȚUL-CURCÁNULUI

s. v. busuioc-roșu, răculeț.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia moț

móțul-curcánului

(bot.) s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia moț
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar