marúlă (marúle),
s.f. –
Salată verde. – Var. (Mold.)
marolă. Mr.
mărule. Tc.
marul, parțial prin
mijlocirea ngr. μαρούλιον, ngr. μαρούλι (Șeineanu, II, 250; Meyer 260; Meyer,
Neugr. St., III, 42; Berneker, II, 21; Lokotsch 1430; Ronzevalle 156). Se
consideră că-i
vorba de un cuvînt de
origine gr. άμαρούλιον, der. din
amarus;
dar există și în
cuman.
marul „
lăptucă” (Kuun 126),
astfel că
ar trebui să fie cuvînt
turcic; cf. bg.
maruli, alb.
marulj, sb.
marűlja (Vasmer,
Gr., 96).