Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția margarit definiție dex
margarit
găsește rime pentru
margarit
Cuvinte apropiate:
margaric
,
margarit
,
mărgarit
,
mărgări
,
mărgărint
,
mărgărint
,
mărgărint
,
mărgărit
,
mărgărit
,
mărgărit
,
mărgărit
,
mărgărită
,
mărgăriti
margarít
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia margarit
mărgarít
(
perlă
) s. n., pl.
mărgăríte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia margarit
MĂRGĂRÍ
,
mărgăresc
, vb.
IV
. Intranz. (Pop.; în
urări
) A
prospera
, a
înflori
. – Din
mărgărit
1
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia margarit
mărgărí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
mărgărésc
,
imperf. 3 sg.
mărgăreá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
mărgăreáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia margarit
MĂRGĂRÍT
1
,
(
1
)
mărgărite
s.n., (
2
) s.m.
1.
S.n.
Mărgăritar
(1).
2.
S.m.
Lăcrimioară
. [Var.: (
2
)
mărgărínt
s.m.] – Din ngr.
margharítis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia margarit
MĂRGĂRIT
2
,
-
Ă
,
mărgăriți
, -te
, adj. (Pop.;
despre
pomi
)
Înflorit
. v.
mărgări
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia margarit
MĂRGĂRÍT
1
,
(
1
)
mărgărite
s.n., (
2
) s.m.
1.
S.n.
Mărgăritar
(1).
2.
S.m.
Lăcrimioară
. [Var.: (
2
)
mărgărínt
s.m.] – Din ngr.
margharítis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia margarit
MĂRGĂRÍT
s. v.
boul
-
domnului
,
boul
-lui-
dumnezeu
,
buburuză
,
lăcrimioară
,
mărgăritar
,
mărgăritărel
,
perlă
,
vaca
-
domnului
,
vâsc
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia margarit
mărgărít
(
bot
.) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia margarit
mărgărít
(
bot
.) s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia margarit
MĂRGĂRÍ//T
2
~ți
m.
Plantă
erbacee
perenă
, cu
frunze
mari
,
alungite
, cu
flori
mici
,
albe
, în
formă
de
clopoței
și cu
miros
foarte
plăcut
;
mărgăritar
;
lăcrimioară
. /<ngr.
margharítis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia margarit
MĂRGĂRÍT
1
~e
n.
1)
Formație
dură
și
strălucitoare
, de
cele
mai
multe
ori
sferică
,
extrasă
din
scoicile
unor
moluște
și
folosită
la
confecționarea
bijuteriilor
;
mărgăritar
; pierlă. 2)
Obiect
de
valoare
foarte
mare
;
mărgăritar
. /<ngr.
margharitis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia margarit
MĂRGĂRÍT
1
~e
n.
1)
Formație
dură
și
strălucitoare
, de
cele
mai
multe
ori
sferică
,
extrasă
din
scoicile
unor
moluște
și
folosită
la
confecționarea
bijuteriilor
;
mărgăritar
; pierlă. 2)
Obiect
de
valoare
foarte
mare
;
mărgăritar
. /<ngr.
margharitis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia margarit
MĂRGĂRÍ//T
2
~ți
m.
Plantă
erbacee
perenă
, cu
frunze
mari
,
alungite
, cu
flori
mici
,
albe
, în
formă
de
clopoței
și cu
miros
foarte
plăcut
;
mărgăritar
;
lăcrimioară
. /<ngr.
margharítis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia margarit
mărgărít (mărgăríte),
s.n. –
1.
Perlă
. –
2.
Plantă
(
Loranthus
europaeus
). – Var.
mărgărint
.
Ngr. μαργαρίτης (
Candrea
; Scriban), cf. bg., sb.
margarit.
Este cuvînt
identic
cu
mărgăritar
,
s.n. (
perlă
,
plantă
;
Loranthus
europaeus
,
Convallaria
maialis), mr.
mărgăritar
(e)
, din ngr. μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260), cf.
alb
., bg.
margaritar
.
– Der.
mărgăritărea,
s.f. (
iris
).
Mărgărită
(var.
margarită
), s.f. (
margaretă
, Chrysanthemus
leucanthemum
), din fr.
marguerite
, a
fost
apropiat
fonetic
de
mărgăritar
.
Cf.
mărgea
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia margarit
mărgărít (mărgăríte),
s.n. –
1.
Perlă
. –
2.
Plantă
(
Loranthus
europaeus
). – Var.
mărgărint
.
Ngr. μαργαρίτης (
Candrea
; Scriban), cf. bg., sb.
margarit.
Este cuvînt
identic
cu
mărgăritar
,
s.n. (
perlă
,
plantă
;
Loranthus
europaeus
,
Convallaria
maialis), mr.
mărgăritar
(e)
, din ngr. μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260), cf.
alb
., bg.
margaritar
.
– Der.
mărgăritărea,
s.f. (
iris
).
Mărgărită
(var.
margarită
), s.f. (
margaretă
, Chrysanthemus
leucanthemum
), din fr.
marguerite
, a
fost
apropiat
fonetic
de
mărgăritar
.
Cf.
mărgea
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia margarit
mărgărít (mărgărínt)
(
plantă
) s.m., pl. -; s.n., pl.
mărgărite
(
mărgărinte
) /
mărgărituri
(
mărgărinturi
)
Dictionar: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine - DMLR
|
definitia margarit
mărgărít (mărgărínt)
(
plantă
) s.m., pl. -; s.n., pl.
mărgărite
(
mărgărinte
) /
mărgărituri
(
mărgărinturi
)
Dictionar: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine - DMLR
|
definitia margarit
mărgărít (mărgărínt)
(
plantă
) s.m., pl. -; s.n., pl.
mărgărite
(
mărgărinte
) /
mărgărituri
(
mărgărinturi
)
Dictionar: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine - DMLR
|
definitia margarit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK