lagúm (lagúmuri)
s.n. –
Mină,
galerie sau
pasaj subteran. – Var.
lagîm. Mr.
lăgăme. Tc.
lagum, lagim (Șeineanu, II, 232; Cihac, II, 589: Lokotsch 1288), cf. ngr. λαγούμι,
alb.
lagëm, bg.
lagăm.
Sec. XVII, înv.
Lagoniță, s.f. (înv.,
depozit,
boltă), pe care Cihac, II, 163,
îl deriva din sl.
lĕgalĭnica „
sfert,
pătrat”, este un
simplu dim. de la
lagum. – Der.
lagumgiu, s.m. (înv.,
miner), din tc.
lagumci.