Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția lacomii definiție dex
lacomii
găsește rime pentru
lacomii
Cuvinte apropiate:
lăcomi
,
lăcomie
,
lăcomit
LÁCOM, Ă
,
lacomi
, -e
, adj.
1.
(
Adesea
adverbial
) Care
mănâncă
și
bea
cu
poftă
exagerată
;
căruia
îi
place
să
mănânce
mult
,
mâncăcios
.
2.
Fig. (
Urmat
de
determinări
introduse
prin prep. „la”, „de”, „după”)
Avid
,
nesățios
. – Din sl.
lakomŭ
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia lacomii
LÁCOM
adj.
1.
v.
mâncăcios
.
2.
v.
hrăpăreț
.
3.
v.
avid
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia lacomii
LÁCOM
adj. v.
ahtiat
,
avid
,
dorit
,
dornic
,
jinduit
,
jinduitor
,
râvnitor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia lacomii
lácom
adj. m., pl.
lácomi
;
f. sg.
lácomă
,
pl.
lácome
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia lacomii
LÁCOM ~ă (~i, ~e)
1) Care
bea
și
mănâncă
mult
și cu
poftă
; care nu se
poate
reține
de la
mâncare
. 2)
fig.
Care este
stăpânit
de
dorința
de a avea cât mai
mult
;
hrăpăreț
. /<sl.
lakomu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia lacomii
lácom (lácomă),
adj. –
1.
Mîncăcios,
gurmand
,
nesătul
. –
2.
Vorace
,
devorator
. – Megl.
lacum
. Sl. (bg.)
lakomŭ
(Miklosich,
Lexicon
,
331; Cihac, II, 163; Conev 86;
DAR
). – Der.
lăcomos
, adj.;
lăcomește
, adv.;
lăcomi
,
vb., din sl.
lakomiti sę
, bg.
lăkomja se
;
lăcomie
,
s.f., din sl.
lakomije,
bg.
lakomija.
– Din
rom
.
provine
mag.
lákom
(Edelspacher 24) și
săs
.
lâkom, lâkomisch.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia lacomii
LĂCOMÍ,
lăcomesc
,
vb.
IV
. Intranz. și refl. A
pofti
ceva cu
lăcomie
; a
râvni
la ceea ce
aparține
altuia
. ♦ Refl. A se
lăsa
cuprins
,
stăpânit
de
lăcomie
, a se
arăta
fără
cumpătare
. – Din
lacom
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia lacomii
LĂCOMÍ
vb.
1.
a se
calici
, a se
scumpi
, a se
zgârci
, (prin
nordul
-
vestul
Munt. și
nord
-
estul
Olt.) a se
pungi
.
(Nu te mai ~
atâta
!)
2.
a
jindui
, a
râvni
, (înv.) a
zavistui
.
(A se ~ la
bunurile
altuia
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia lacomii
lăcomí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
lăcomésc
,
imperf. 3 sg.
lăcomeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
lăcomeáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia lacomii
A LĂCOM//Í ~ésc
intranz.
A se
manifesta
ca
lacom
. /Din
lacom
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia lacomii
A SE LĂCOM//Í mă ~ésc
intranz.
A fi
lacom
; a
manifesta
lăcomie
. /Din
lacom
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia lacomii
LĂCOMÍE,
lăcomii,
s.f.
Poftă
pe care o are cineva de a
mânca
sau de a
bea
mult
;
fig.
dorință
necumpătată
de
câștig
, de
avere
etc.;
aviditate
. ♢
Loc
. adv.
Cu
lăcomie
=
lacom
. –
Lacom
+ suf.
-
ie
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia lacomii
LĂCOMÍE
s.
1.
nesaț
, (livr.)
insațiabilitate
,
voracitate
, (
rar
)
nesațiabilitate
, (pop.)
saț
, (înv.)
poftă
.
(~la
mâncare
.)
2.
aviditate
,
nesaț
,
poftă
.
(
Privea
cu ~ la ...)
3.
(livr.)
cupiditate
,
rapacitate
,
voracitate
.
(~
pusă
în
slujba
îmbogățirii
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia lacomii
lăcomíe
s. f.,
art
.
lăcomía
,
g.-d.
art
.
lăcomíei
;
pl.
lăcomíi,
art
.
lăcomíile
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia lacomii
LĂCOMÍ//E ~i
f
.
Caracter
lacom
;
aviditate
;
cupiditate
. ♢
Cu ~
lacom
.
~a
pierde
(
sau
strică
)
omenia
tendința
de
acaparare
dăunează
bunelor
relații
dintre
oameni
. [G.-D.
lăcomiei
] /
lacom
+ suf.
~
ie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia lacomii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK