s.n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș după frământare; jintuială. – V. Jintui.
, jintuiți, -te, adj. (Despre caș) Care este frământat și stors de zer. – V. jintui.
s. 1. v. jintuire. 2. (concr.) janț, jintuială. (~ al cașului.)
s. n.
n. Zer obținut din a doua stoarcere a cașului, din care se prepară urdă. /v. a jintui
s.n. (pop.) 1. storsul coșului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clătinare. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva. 5. scursură grasă din cașul dulce frământat.
adj. (pop.) 1. (despre caș) stors de zer. 2. (despre un lichid dintr-o sticlă) amestecat prin clătinarea acesteia. 3. (fig.) bătut. 4. (fig.) stors de avere.