întunecimi, s.f. Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ♢ (Pop.) Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + suf. -ime.
s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric.
≠ lumină
s. f., g.-d. art. întunecímii; pl. întunecími
f. Întuneric de nepătruns; beznă. /întúnec + suf. ~ime