intoleranți, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngăduitor, netolerant. – Din fr. intolérant.
adj. v. neîngăduitor.
≠ tolerant
adj. m. tolerant
Care nu este tolerant; neîngăduitor. /<fr. intolérant
adj. Neîngăduitor. [Cf. fr. intolérant].
adj. 1. care nu respectă libertatea de gândire, care nu suportă altă credință, religie decât a sa; fanatic. 2. (despre organism) care nu suportă (un medicament). (< fr. intolérant)