, instructori, -oare, s.m. și f. Persoană competentă care instruiește pe alții. – Din fr. instructeur, rus. instruktor.
s. m., pl, instrúctori
m. și f. Persoană cu pregătire specială care instruiește. /<fr. instructeur, rus. instruktor
s.m. și f. Cel care face o muncă de instruire; (spec.) militar care instruiește o trupă. [< rus. instruktor, cf. fr. instructeur].
s. f., g.-d. art. instructoárei; pl. instructoáre