s.f. v. implorație.
implorații, s.f. (Rar) Acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorare, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. [Var.: implorațiúne s.f.] – Din fr. imploration.
s. f. (sil. -ți-e), art. imploráția (sil. -ți-a), g.-d. art. imploráției; pl. imploráții, art. imploráțiile (sil. -ți-i-)