hagíu (hagíi),
s.m. –
Pelerin, mai
ales la Ierusalim sau, cu
referire la
musulmani, la Mecca. – Mr.
hagiu, aghiu. Tc.
haci (Șeineanu, II, 194; Ronzevalle 80), cf. ngr. χατζῆς,
alb.
haği, bg.
hadžiia, sb.
haği(ja); cuvîntul tc.
provine din ngr. ἄγιος „sfînt”. – Der.
hagealîc, s.n. (
pelerinaj), din tc.
hacilik;
hagiică, s.f. (
femeie care
face pelerinaj).