s.n. Fiziocrație. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratisme.
n. Doctrină, apărută în sec. XVIII, care promova ideea că munca agricolă este unica muncă productivă și unicul izvor al avuției. /<fr. physiocratisme
s.n. Doctrina fiziocraților; fiziocrație. [< fr. physiocratisme].
s. n. fiziocrație. (< fr. physiocratisme)