s.n. (Fiz.) Curent electric datorat autoinducției. – Din fr. extra-courant.
s. m., pl. extracurénți
s.m. Curent care se produce în aer în momentul când se deschide un circuit străbătut de un curent electric datorită autoinducției și care se manifestă printr-un arc. [Cf. fr. extra-courant].
s. m. (electr.) curent de regim tranzitoriu prin autoinducție, care se suprapune curentului principal. (< fr. extra-courant)