extazieri, s.f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia.
s. v. adorație.
s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri
s.f. Acțiunea de a (se) extazia și rezultatul ei; admirare puternică, cădere în extaz. [Pron. -zi-e-. / < extazia].