s. n., pl. epilogísme
s.n. Calcul, reflecție, examen, cercetare. [< gr. epilogismos, epi – la urmă, logismos – raționament].
s. n. raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut, pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut; calcul, reflecție, examen. (< fr. épilogisme, gr. epilogismos)