definiția dobitocii definiție dex

dobitocii

găsește rime pentru dobitocii
Cuvinte apropiate: dobitocie

DOBITÓC, -OÁCĂ,

dobitoci, -oace, subst., adj. 1. S.n. Animal patruped (domestic). 2. S.m. și f., adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din sl. dobytŭkŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dobitocii

DOBITÓC

s. v. animal.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dobitocii

dobitóc

adj. m., (persoană) s. m., pl. dobitóci; f. sg. dobitoácă, pl. dobitoáce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dobitocii

dobitóc

(animal) s. n., pl. dobitoáce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dobitocii

DOBIT//ÓC1 ~oáce

n. Animal domestic (mai rar sălbatic). /<sl. dobytucu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dobitocii

DOBITÓ//C2 ~ci

m. fig. Persoană lipsită de inteligență și de bun-simț. /<sl. dobytuku
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dobitocii

dobitóc (dobitoáce),

s.n. – 1. Animal. – 2. Prost, nătîng. Sl. dobytukŭ „avere, cîștig” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 168; Cihac, II, 97; Conev 57), cf. bg. dobituk, sb., cr. dobitak „cîștig”. Cf. dobîndi și, pentru evoluția semantică, lat. pecunia, sp. ganado. Cu sensul 2 pl. dobitoci (m.). – Der. dobitoacă, s.f. (femeie proastă); dobitocesc, adj. (de dobitoc); dobitocește, adv. (ca dobitocii); dobitoci, vb. (a face pe cineva dobitoc, a-l insulta); dobitocie, s.f. (prostie, tîmpenie); îndobitoci, vb. (a prosti, a abrutiza).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia dobitocii

DOBITOCÍE,

dobitocii, s.f. Atitudine, comportare, faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț. – Dobitoc + suf. -ie.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dobitocii

DOBITOCÍE

s. 1. v. prostie. 2. idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostă-ticie. (A spus o mare ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dobitocii

Dobitocie

≠ omenie
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia dobitocii

dobitocíe

s. f. (sil. -ci-e), art. dobitocía, g.-d. art. dobitocíei; (manifestări) pl. dobitocíi, art. dobitocíile (sil. -ci-e)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dobitocii

DOBITOCÍ//E ~i

f. 1) Atitudine, purtare de dobitoc; animalitate; brutalitate. 2) Stare a omului lipsit de inteligență și de bun-simț; animalitate. [Art. dobitocia; G.-D. dobitociei; Sil. -ci-e] /dobitoc + suf. ~ie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dobitocii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi