s. f., g.-d. art. delapidatoárei; pl. delapidatoáre
delapidatori, -oare, s.m. și f. Persoană care delapidează. – Din fr. dilapidateur.
s. (JUR.) defraudator. (~ul a fost condamnat.)
s. m., pl. delapidatóri
m. Persoană care delapidează; om care comite o delapidare; defraudator. /<fr. dilapidateur
s.m. și f. Cel care face o delapidare. [Var. dilapidator, -oare s.m.f. / cf. fr. dilapidateur].
s. m. f. cel care săvârșește o delapidare. (după fr. dilapidateur)