deformați, -te, adj. Cu forma originară, naturală schimbată; urîțit, pocit. [Var.: diformát, -ă adj.] – V. deforma.
adj. 1. strâmb, (pop. și fam.) scofâlcit. (Un obiect ~.) 2. v. desfigurat. 3. v. stâlcit. 4. corupt, stricat. (Forme lexicale ~.) 5. v. scâlciat. 6. v. denaturat.
deformații, s.f. Deformare. [Var.: deformațiúne s.f.] – Din fr. déformation, lat. deformatio, -onis.
s. 1. v. desfigurare. 2. deformare. (~ profesională.)
s.f. Alterare, stricare a formei naturale sau primitive; deformare. ♢ Deformație profesională = apreciere eronată, mecanică, datorită deprinderilor căpătate prin exercitatrea unei profesiuni. [Gen. -iei, var. deformațiune s.f. / cf. fr. déformation, it. deformazione, lat. deformatio].
s. f. 1. deformare. o ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material. o ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice. (< fr. déformation, lat. deformatio)