cușacuri, s.n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din scr. kušak.
s. (CONSTR.) riglă.
s. n., pl. cușácuri
s.m. – Grindă principală. Tc. kușak „centură”, cf. bg., sb. kusak.