s. f., g.-d. art. cugetătoárei; pl. cugetătoáre
cugetători, -oare, s.m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător.
s. m., pl. cugetătóri
m. Persoană care studiază problemele fundamentale ale naturii și societății; gânditor. ♢ Liber-~ persoană care nu crede în Dumnezeu; ateu. /a cugeta + suf. ~ător