cotcodăcesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre găini; la pers. 3) A scoate sunetele caracteristice speciei (după ce au ouat); a cotcorozi. 2. Intranz. și tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi fără rost; a trăncăni, a pălăvrăgi. – Din cotcodac.
vb., ind. prez. 3 sg. cotcodăcéște, imperf. 3 sg. cotcodăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotcodăceáscă
intranz. 1) (despre găini) A scoate sunete caracteristice speciei (după ce s-au ouat); a face „cotcodac-cotcodac”. 2) fig. (despre persoane) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din cotcodac
cotcodăcituri, s.n. Faptul de a cotcodăci. – V. cotcodăci.
s. cotcodăceală, cotcodăcire. (~ul găinii.)
s. n., pl. cotcodăcíturi
cotcodăciți, -te, adj. v. COTCODĂCI. – [DEX '98]